Proză

Ziua a început ciudat. Eram în magazinul meu preferat, așteptam ca Gigi să termine de aranjat pachetele de țigări. Luasem o sticlă de vin roșu sec, un Merlot de Recaș. Mă simțeam „în bani”. Urma să-l beau pe malul Begăi, alături de niște salam cu piper, muștar și nelipsita pâine pufoasă. Cum am zis, mă răsfățam. De la Gigi voiam...

Picătura de ploaie în geam, acesta era semnul şi nu altul, primul strop de ploaie zgâriind fereastra şi ea va veni. Venirea ei ca un cadou… Ideea lui Constantin fusese cea fericită, cineva de la serviciul de urbanism al primăriei îl cunoscuse bine (orice va fi însemnând asta) pe arhitectul imobilului cu faţadă de palat şi chiar îi arătase un...

Anul 1907          – Am la tine, mami, o rugare. Să nu minţi niciodată. Nici când ţi-o fi tare greu.          Era la a doua bătaie de clopot, când trebuia să urcăm în vagon.          În gara de la Cârpa, mama, în urma mea, îmi mai aranjă o dată fularul; eu, cu piciorul pe prima treaptă, aud, între lacrimi şi...

„Înghiți-ar pustiul!”,îl auzim peAmicu Dulău slobozind ăst blestem din orificiul gurii sale mari precît bortaintrării în Peștera Muierii, gură care ocupă mai mult de-un sfert din harta propriului facial. Ecoul vocii sale e propagat de reverberanța faring-laringianului hoitului său de cel puțin o sută douăzeci de kile, pe care i le cară o vitează bicicletă tocmai de la Dumbrava Deal,...

— Unde mergi, unchiule? îl întreabă pe moş doamna Marioara, cuibărită, ca o cloşcă, pe unul din locurile de lângă geam, aproape ascunsă de perdeaua soioasă, de  unde  supraveghează piciul, mulţumită c-o acceptasem în proximitatea mea. Bătrânul o priveşte cu luare-aminte, căci, bănuiesc eu, nu-i plac, ca şi mie de altfel, oamenii care intră în vorbă ca musca-n lapte, ori...

— Mare scofală! spune Marioara ca pentru sine, uitându-se pe geamul murdar. Pentru asta sunteţi buni, voi oamenii, pentru războaie… mai ales! Ce vitejie mai e şi aia când tragi în femei şi-n copii?! — N-o lua-n seamă, moşule, că e geloasă. Mereu şi-a dorit să aibă şi ea un bărbat ca lumea, se aude un glas dogit, de fumător,...

N-are nicio cămașă neagră. Nici haină neagră nu are. Trebuie să-și cumpere.Destul de repede. Taică-su trage să moară. Ce vorbă tâmpită! Cum să facă asta un om? Orice om normal la cap trage să trăiască, se prinde de viață cu toate puterile lui. Care-i sunt copiii, dacă are, perechea lui, părinții, dacă-i mai are, rudele, prietenii, planurile, amintirile. Dacă moare,...

Dar ce minune te-a adus şi azi la mine? mã întrebã buna zâmbind şăgalnic. E o mare taină, i-am răspuns şi eu glumeţ, cu replica dinainte pregãtitã fiindcã voiam sã îi cer ajutorul numai pentru una dintre ele, cea de-a doua, cea mare, trebuind sã fie cât mai bine ascunsã de ea şi de oricine altcineva. Şi tainele sunt cel...

(fragment) Ninsese abundent. Poiana se împreunase cu drumul, care nici el nu se mai vedea. Ilie Chițu, mirându-se când se adunase atâta omăt, a coborât treptele să se convingă cât de mare este stratul de zăpadă. Să-l măsoare, luase de lângă ușă bastonul pe care domnul învățător refuzase cu ostentație să-l atingă. Îl primise de la Tudora, femeia care, în...

Se desprimăvăra. Venea boare nouă de departe şi-un clocot în sânge, o neaşteptată vigoare, dar şi-o melanholie, sporită când era vorba de Gheorghe, de trecerea vremii, de neizbânzile lor în pereche…Făcu un pic de foc în sobă, cât să se îndulcească aerul, ca ea să se spele de sângele porumbeilor ce-i sărise pe pulpele goale şi pe mâini. Albia era-n...

Despre cazul femeilor Pascu presa a scris în două reprize. Prima, când a relatat cum cele trei – bunica Ana, fiica Sorina, Paula (nepoata Anei și fiica Sorinei) – , deși au avut pasiuni și meserii diferite, au stat sub „zodia foarfecii”. Chiar așa s-a intitulat pagina de ziar ce le-a fost dedicată. Bunica Ana a fost croitoreasă, și încă...

-Eram o copilă. Nu împlinisem încă douăzeci şi trei de ani, când mama mea s-a îmbolnăvit. Mai târziu am aflat că şi-a observat întăritura de la sânul drept, într-o zi, la duş. Până atunci n-o băgase de seamă, fiindcă ea era mereu pe grabă. Întotdeauna avea prea mult de lucru. Întotdeauna altceva în cap, ceva ce necesita o rezolvare imediată....